Norii se adunau inghitind seninul, iar eu stamd pe jos, langa geam privind afara. Asteptam ceva ce n-avea sa vina, un inger alb ce sa ma cuprinda-n aripi, pe ai carui umar sa pot plange, de a carui privire sa nu ma pot desparti. Stand langa mine rasuflarea-i sa-mi incalzeasca sufletul, lumina-i sa-mi alunge intunericul, iubirea-i sa-mi alunge tristetea. Un inger care sa-mi culeaga lacrimile sis a le preaca-n stele.
Brusc vad ingerii cum zboara pe la fiecare casa. Cu inima-ntristata ma intreb “Cand va veni ingerul meu oare?”
Inger nebun, unde te-ai ratacit?... ti-au legat mainile, ti-a pierit albul din ochi..
...Si ma trezesc de cam 4 zile cu o senzatie de greata...eu incer sa zambesc,sa glumesc,sa traiesc dar ea parca ma trage de maneca sa imi aminteasca ceva.Acel ceva din vechea poveste,din vechea si vesnica eu.. Acum ma intreb..mi'as da viatza pentru cateva secunde de lumina pura?caci stiu ca dupa ce o vezi te transformi intr-o cutie goala,cochilie uscata..pentru ca stii ca ai scapat-o din maini,ca nu ai fost capabil sa te lasi absorbit de ea. Poate ca nu.Poate ca nu trebuie sa iti stii destinul inainte de vreme.Daca nu l'ai creat tu atunci e doar o iluzie care te hipnotizeaza si iti fura puterea asupra lui.Si atunci viata nu e viata.
